Am primit primul meu spam targetat

Acum câteva luni de zile plănuiam să plec în Franța, la Paris, și să fac un internship în cadrul proiectului Coccinelle. Între timp planurile mele s-au schimbat, dar nu ăsta e subiectul blog post-ului ăsta.

Prin luna ianuarie am completat o cerere online (cu greu! că la francezi toate site-urile sunt în franceză, iar dacă le trimiți un mail îți răspund în franceză și tot așa) pe site-ul ciup.fr, autoritatea care se ocupă cu distribuția locurilor în căminele pariziene.  Eu căutam cazare începând cu 1 mai. Mi-au spus că întrunirea de distribuție a locurilor pentru perioada de vară are loc în luna aprilie și că o să primesc un mail în perioada respectivă.

Am uitat că am făcut cererea respectivă. În mare parte pentru că mi s-a părut târziu să mă bazez pe ei pentru un răspuns spre finele lui aprilie. Cred că era frumos din partea mea să-i anunț că nu mai am nevoie. :)

Astăzi am primit un răspuns de la Accueil.ResidenceLila@ciup.fr în care mă anunță că am primit cazare în căminul respectiv. Am redat aici cu copy/paste conținutul mail-ului.

Eu nu știu franceză, dar deloc. Așa că m-am apucat să mă uit cu Google Translate la conținutul mesajului. Redau paragraful care mi-a atras atenția:

For payment of your deposit by credit card, you must first send us an email authorizing us to charge your credit card for the sum of € 200. You will then need to call us to give us your credit card number , expiry date and security code.

Aha, deci vor numărul de pe card, expiration date și security code. Buuuun.

Zic să-i răspund, înainte să pierd oportunitatea. :)

Thank you very very very much! :D

I would like to pay with my credit card:
the account number is: 1123 5813 2134 5589
expiration date 01/15
security code: 144

Please confirm that everything is OK.

Și-am primit chiar și-un răspuns:

Sorry but I can not charge this cart, I have the following message “invalid card”
Please send me another credit card number . 
Best regards

Mr RIGAUDEAU Pierre Alexandre
Résidence Lila
6 av René Fonck
75019 PARIS
Tél : 01.72.33.98.70

Și acum nu știu ce să le mai zic. Idei? :(

Ministerul Educației adoptă licențele libere?

Am văzut acum câteva zile un share pe Facebook de la dl. profesor Emil Onea cu o poză a unei solicităti venite din partea unui Inspectorat Județean către toate unitățile de învățământ preuniversitare. Din solicitare, am aflat că începând cu 1.01.2014, acordul dintre MEN și Microsoft pe licențe educaționale a expirat. Prin urmare, inspectoratul a solicitat dezinstalarea tuturor programelor care nu mai au licență validă și a încurajat unitățile de învățământ fie să își achiziționeze în regie proprie alte licențe, fie să folosească programe cu licențe libere.

Acum, toți iubitorii de software liber o să sară în sus de bucurie și o să spună: vai, ce bine! Eu sunt încă puțin reticientă. Pentru că nu văd un plan. Nu reușesc să îmi dau seama cum de acordul respectiv nu a fost reînnoit. Microsoft are în mod cert un interes pentru un asemenea acord, și, la cum se fac afacerile în România, este foarte posibil ca și MEN să aibă un interes pentru acordul respectiv. Totuși, acesta a expirat și nu a fost (încă) prelungit.

Eu nu cred că treaba asta a fost gândită. Dacă era gândită, ieșea cineva pe post înainte de 1 ianuarie și dădea o declarație: “Educația în România folosește software liber!”. Nu s-a întâmplat asta, deci nu ăsta e scopul. Ce cred eu că s-a întâmplat este faptul că s-a mutat responsabilitatea. Achiziția de licențe nu mai este responsabilitatea MEN, este responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ în parte. Neexistând un program național (acel parteneriat), costurile de achiziție a licențelor o să fie mai mare. More profit… for who? :)

Am văzut acum 2 săptămâni cum profesorii nu sunt receptivi în a folosi altceva înafară de Windows; deci mie îmi e destul de clar ce vor alege școlile să facă. Vor cumpăra licențe. Sau se vor revolta până când MEN o să renegocieze acordul. Care va fi mai scump pentru că acum Microsoft își va permite să facă asta. Așa funcționează afacerile (chiar nu învinuiesc compania Microsoft pentru nimic; mi se pare o abordare perfect legitimă; problema mea este cu MEN).

Despre Marian Ștaș am o părere destul de bună. L-am văzut în online și îl știu ca un inovator în educație. Am citit în dimineața aceasta un articol de-al său în care penalizează MEN pentru decizia de a nu reînnoi acordul. Și vreau să îi elaborez un răspuns la întrebarea “Cum pot dascălii să le spună acum elevilor de clasa a XII-a că nu mai dau examen la Bacalaureat pe MS Win 7/8 şi Office 2007/ 2010, după ce au studiat TIC 3 ani folosind fix aceste aplicaţii?“. Domnule Ștaș, elevii trebuie să dobândească competențe. Nu trebuie să învețe să folosească un anumit software. Mă așteptam la altceva din partea unui inovator în educație. Este ca și cum, la matematică, elevii ar da examenul de Bacalaureat doar cu probleme din culegerea lui Năstăsescu, pentru că au studiat matematică folosind fix această culegere de probleme. Dacă ar primi o problemă asemănătoare, cu concepte predate la școală, dar care nu se regăsește în culegere, atunci nu ar fi corect față de aceștia. Sper că realizați ridicolul situației.

Problema fundamentală a deciziei MEN este că nu este o decizie. Eu vreau să văd o poziție publică și un răspuns din partea MEN la această decizie. Își poate asuma MEN trecerea la software liber? Dacă da, trebuie acționat cât de repede pentru că școlile să poată beneficia de suport. Trebuie un plan și trebuie ca MEN să coordoneze această acțiune.

Haosul nu ajută.

Sunt foarte multe comunități de oameni care s-ar putea voluntaria să ajute. Gratis. Listă a comunităților Linux din România

 

Școala românească: profesorii vor să predea, dar nu vor să învețe

Eu nu mă uit la televizor și nici nu urmăresc ce se întâmplă online pe site-urile televiziunilor. Dar, uneori, ajung la mine diverse articole care pur și simplu mă revoltă.

Asta s-a întâmplat și ieri când am văzut articolul acesta.

Parcă s-a rupt ceva în sufletul meu când am auzit-o pe profesoara aceea spunând că “este imposibil pentru un profesor să predea o lecție folosind două programe diferite”. Imposibil

Deși știam asta, m-a făcut să îmi dau seama încă o dată că marea majoritate a profesorilor nu înțeleg încă tehnologia. Că pentru ei tehnologia este metoda aceea pe care trebuie să o folosească, nu un mijloc care poate să îi ajute în transmiterea de competențe. Îmi dau seama că profesorii nu știu că existe alternative și că, cel mai probabil, marea majoritate a lor încă folosesc calculatorul într-un stil destul de mecanic și robust: dau click aici și apoi acolo pentru că așa merge, iar altfel nu merge.

Ce se întâmplă cu laptop-urile acelea este de neînchipuit. Interfața grafică a sistemelor Linux este foarte user-friendly și seamănă izbitor de mult cu cea de la sistemele Windows. Programele pe care le folosește un profesor în viața de zi cu zi pe Windows au corespondent pe Linux care se cheamă la fel și arată la fel sau e un produs diferit, dar seamănă izbitor de mult.

Faptul că profesorii susțin că nu știu să folosească laptopurile e o dovadă clară a faptului că nici măcar nu au încercat să le deschidă și să vadă dacă știu să le folosească sau nu.

Un alt aspect trist al articolului este faptul că aceștia solicită cumpărarea de licențe Windows sau, în unele cazuri, au cumpărat deja licențe Windows pentru a înlocui Edubuntu și a putea folosi acele sisteme. Acest fapt înseamnă o cheltuială suplimentară din bugetul statului. O cheltuială mare, pe care eu o consider inutilă. Deja știm că țări precum Germania duc o politică de folosire a software-ului Open Source în toate instituțile publice. Mă aștept ca la noi să mai dureze… Mult…

Pe scurt, profesorii vor să predea, dar nu vor să învețe. Și-atunci, ce se întâmplă cu elevii?